De la fiecare persoană putem învăța ceva nou, util și trecut prin propria experiență. Astfel, îmi propun să aprofundăm lumea comunicării, domeniul de activitate al doamnei Steluța Andrei, pentru a-i cunoaște istoria de succes.

Steluța Andrei este absolventa Facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării a Universității de Stat din Moldova, expertă în comunicare strategică și de criză, cu o experiență de peste 16 ani în domeniul comunicării publice.

Ionela Musteață: Care a fost motivația de a alege Comunicare și Relații Publice?Steluța Andrei a consultat politicieni și oameni de afaceri, a activat în cadrul mai multor ONG-uri și proiecte sociale, organizații internaționale (OSCE și ONU), companii multinaționale, companii private, dar și a deținut funcții publice înalte precum cea de purtător de cuvânt în cadrul Curții Supreme de Justiție, Șef cabinet ministru în cadrul Ministerului Economiei și Infrastructurii și consilier comunicare al prim-ministrului Republicii Moldova.

Steluța Andrei: Tot liceul mi-am dorit foarte mult să devin neurochirurg, iar atunci când părinții nu mi-au acceptat alegerea, anarhistă precum sunt, am zis că, în acest caz, n-o să aplic la nicio facultate și m-am făcut să uit acest moment important. Totul părea să funcționeze de minune. Am planificat intenționat pentru acea perioadă o vacanță cu mămica la Sovata, până în momentul în care sora mea, pe atunci lector în cadrul FJȘC, a anunțat-o pe mămica că a doua zi era de fapt și ultima în care puteam aplica la vreo facultate și n-ar strica să mă expedieze înapoi acasă în regim de urgență. Ei… atunci am luat de nevoie bilet spre Chișinău și a doua zi eram cu actele la ușa USM.

Am ales FJȘC instinctiv. Până atunci, aveam deja 7 ani munciți la radio, 3 ani și jumătate în televiziune și scrisesem articole pentru mai toate publicațiile din acea vreme.

Atunci am spus – dacă tot nu mă lăsați să devin neurochirurg, bine, o să mă fac jurnalist ca tatăl meu. Ulterior, jurnalismul a curs frumos în comunicarea publică. Și asta a fost una dintre cele mai bune decizii din viața mea.

I.M.: Cum a fost viața dumneavoastră de studentă la FJȘC?

S.A.: O perioadă foarte complicată. Așa mi-o amintesc. Extrem de plină de evenimente și activități. Nu am avut niciodată un singur proiect sau un singur job (cu mici excepții). Eram și sunt, de obicei, peste tot. Îmi place activitatea. Mă face să mă simt vie.

Am muncit chiar din primii ani de facultate. Inițial – reporter la Moldpres. Apoi, imediat după – purtător de cuvânt în cadrul Curții Supreme de Justiție. Apoi a venit nunta, botezul. În același timp, nu am ratat niciun concurs sau conferință din cadrul facultății. Voiam să acumulez cât mai multe, să cunosc cât mai multe, să cresc. Și le-am reușit cumva pe toate. Dar, trebuie să recunosc, nu mi-a fost ușor. Învățam, creșteam copilul și trebuia să muncesc mult să întrețin familia. Totuși, îmi amintesc cu drag de acea perioadă.

I.M.: Ce momente sau lecții învățate la facultate le considerați cele mai de valoare?

S.A.: Facultatea în sine este o valoare. Nu hârtia sau cartonul pe care îl primești după. Nu mi l-a cerut nimeni până acum în mod expres. La interviurile de funcție, unele dintre care au fost extrem de serioase, m-au întrebat doar ce pot face, cum pot aduce valoare adăugată proiectului/companiei.

Dar facultatea în sine a fost o ocazie fantastică de creștere personală și profesională. Cele mai de valoare au fost de fapt cunoștințele și experiențele preluate de la profesorii mei de atunci – toți niște oameni minunați, profesioniști. Le sunt foarte recunoscătoare.

I.M.: Câte din cele învățate le utilizați și astăzi?

S.A.: Este ca și cum m-ați întreba cu câte litere din alfabet vorbesc. Nu o să vă pot răspunde la această întrebare, pentru că nu sunt cuantificabile. Toate informațiile la care am avut acces atunci au devenit parte din cine sunt eu astăzi.

I.M.: Considerați alegerea domeniului de activitate o coincidență sau ceva mai mult?

S.A.: Nu cred în coincidențe. Cred că Sus, Cineva a decis că misiunea mea nu este să umblu cu bisturiul în creierul oamenilor, ci cu cuvântul. Sunt o norocoasă. N-am avut niciodată dileme existențiale despre ocupație, chemare sau misiune. Toate au curs una din alta. Și pot spune cu siguranță că nu am muncit nicio zi în viața mea, pentru că tot ce am făcut, am făcut cu plăcere, dedicație și din tot sulfetul.

I.M: Dacă ar fi să enumerați 3 cele mai importante calități pe care trebuie să le posede un om doritor de a deveni comunicator, care ar fi ele?

S.A.: Prima și cea mai importantă calitate pe care trebuie să o posede un om care dorește să devină orice sau oricine – este Omenia. Să fie Om, înainte de toate. Luminile reflectoarelor pălesc, covoarele roșii nu sunt veșnice, puterea e dulce, dar amăgitoare. Vine un timp când nu mai poți să „pari”, trebuie deja să „fii”. Iar munca la „eu sunt” este cea mai plăcută și valoroasă. Doar cu asta rămânem, atunci când, spre apusul vieții, dialogăm cu oglinda, cu ochii spre Sus.

Apoi, Pasiunea. Pasiunea pentru orice muncă începută sau orice alegem să facem – este crucială. Și Responsabilitatea.

I.M: Ați fost vreodată în situația când ați vrut să renunțați la acestă profesie?

S.A.: Niciodată. Am fost în situația în care am făcut și altceva. Tot cu pasiune, dedicație și responsabilitate. Am avut funcții în care am scris câte 4-5 cereri de demisie, toate refuzate, bineînțeles. Măcar așa puteam scoate stresul.

Să vedem ce îmi aduce Dumnezeu în viitor. Nimic nu e veșnic, totul se transformă. Îmi place să fiu una cu transformarea, să fiu apă. Apa ia întotdeauna forma vasului în care este turnată, dar poate curge sau poate sfărâma. Cred că de Sus se vede mai bine calea și atunci îmi ascult inima și merg cu încredere înainte.

I.M.: Dacă nu ați fi expert în comunicare strategică și de criza, cu ce v-ați ocupa timpul?

S.A.: Cu certitudine aș face voluntariat și caritate full time. De 12 ani, voluntariatul și caritatea sunt ocupația de suflet, pe care o fac serile, după muncă, sau în weekend. Am lansat și o bază de informații unică în țara noastră – www.fabricadefericire.md. Cândva, într-un viitor îndepărtat, planific să îmi dedic viața acestora. Cred cu tărie că trebuie să dăm înapoi universului pentru ceea ce primim de-a lungul vieții. Eu sunt recunoscătoare pentru tot și aleg să dau înapoi părți din ceea de sunt, pot și am.

I.M.: Din ce se inspiră un comunicator?

S.A.: Oamenii inspiră. Toți. Oricum ar fi aceștia. Noi muncim pentru oameni și orice facem, facem cu ochii spre publicul țintă către care ne adresăm. Nu trebuie să uităm niciun moment asta.

I.M.: Care ar fi 5 recomandări pentru studenţii actuali ai FJȘC, celor care de mâine vom ajunge practicieni în domeniu?

S.A: Nu voi veni cu recomandări, pentru că este un domeniu în care se învață cel mai mult prin „greble” și cucuie în frunte. Numai prin greșeli devenim profesioniști și putem atinge excelența. Nu există rețete.

Îi felicit, în primul rând, pentru alegerea domeniului de activitate. Este unul extrem de interesant și foarte activ. Unul care, făcut cu dăruire, nu-ți lasă aproape deloc timp pentru distracții și viață privată. Dar face să merite fiecare clipă.

I.M.: Vă mulțumesc enorm pentru timpul acordat și pentru că sunteți atât de deschisă și ați împărtășit cu noi aceste frumoase experiențe!

Interviul a fost realizat de Ionela Musteață, studentă în anul II, specialitatea „Comunicare și relații publice”, Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, USM.

Universitatea de Stat din Moldova 2022 © All Rights Reserved